punk-meSysu-g3o@n@-Moderator
Postari: 81
|
|
Brittnei raspunse. B: - Alo?! M: - Brit?! B: - Matt?!!!!!! M: - Da…Stii am vurt sa te intreb… Fata fetei se insenina. M: - Kelly e acolo? B: - Kelly? M: - Da, stii…acasa nu raspunde…nici pe mobil… Brittnei inchose furioasa telefonul. K: - Cine era? B: - Si eu care am crezut ca imi esti prietena! Brittnei lasa capul jos. K: - Ce? B: - Iesi afara! K: - Brit?! B: - Iesi afara! K: - Dar Brit… B: - Iesi afara imediat!!!!!!!!!!!!!! Kelly pleca. Brittnei ramse singura. Cazu pe jos si incepu sa planga. Ring!Ring!Ring!Ring! Intr-un final Brittnei raspunse. Bi: - De ce plangi? Ce s-a intamplat? B: - Poftim? Bi: - Vrei sa ma repet? B: - Dar nu plang… Bi: - Camerele de filmat nu mint! B: - Ce? Bi: - O, da…cat am fost la tine, baietzii au instalat camere de filmat ca sa fiu sigur ca nu faci prostii. Deci revin, de ce plangi? Ai nevoie de ceva? Brittnei inchise telefonul, dar suna din nou. B: - Da?! Bi: - Nepoliticos din partea ta sa inchizi telefonul inainte de a termina conversatia. B: - Dar o terminasem. Bi: - Poftim? B: - Nu am ce vorbi cu tine, nu vreau sa te aud, nu vreau sa te vad! PA! Brittnei inchise telefonul si iesi din casa. Afara turna cu galeata. Brittnei se duse in parcul din apropiere. Cand trecu pe langa bar ii vazu pe Mett si Kelly sarutandu-se. Ajunse in parc. Se aseza pe o banca si incepu sa se gandeasca…la ziua cand la cunoscut pe Mett, la clipele petrecute cu el, apoi la noapte in care s-au despartit. A doua zi pt ca nu mai era cu Mett prietenii au parasit-o, chiar si cea mai buna prietena a tradat-o. Pe langa asta mama ei murise la nastere, iar tatal ei cica se sinucise. Ea nu credea delok asta. Credea ca tatal a parasit-o din cauza ca ea si-a omorat mama…Apoi se gandi la Bill…la tutorele ei…nici macar nu ii pasa de ea, i-a vorbit atat de dur, nici macar nu a privit-o in ochi, nici macar nu si-a dat ochelarii jos… Fata se intinse pe banca. Ploaia se oprise dar in jurul ei totul era inca ud. Brittnei statea si privea stelele. „ Intr-o lume in care pierd nuami eu, totul e atat de fals, esti pacatul meu, aminteste-ti cat am incercat sa te fac sa mai simti ceva dar tu ai plecat” Somnul o fura. Cand se trezi era la ea in pat. Era socata. Cand ajuns aici? Cum? Cobora jos…nimeni. Dadu sa deschida usa insa era incuiata. Se aseza furioasa langa usa dandu cu pumnii in ea. Ring!Ring! B: - Alo?! Bi: - Nu mai lovi usa. B: - Iar tu???? Bi: - Si vreau sa imi spui ce faceai aseara? B: - Nu e treaba ta! Bi: - Te rog sa vorbesti frumos! Ce faceai? B: - Nu-mi amintesc! Bi: - Domnisoara, te-am gasit in parc uda leoarca! Ce a fost in capul tau? B: - Auzi mie sa nu imi vorbesti pe un astefel de ton! Esti doar un copil! Nu te credea altceva si in nici un caz sa nu crezi ca esti seful meu si ca imi spui tu ce sa fac! Sa iti intre bine in cap ca eu nu te-ma vrut si sunt sigura ca nici tu pe mine, asa ca nu te mai baga in viata mea si lasa-ma naibii in pace! Britteni aunca telefonul. Se duse la usa si incerca sa iasa dar era incuiata. Se intoarse la telefon. B: - Si deschide naibii usa asta ca nu stiu ce sunt in stare sa fac daca ma lasi singura in casa. Bi: - Pana nu ai sa te calmezi si nu ai sa iti ceri scuze nu ai sa iesi nicaieri. B: - Ce? Acum sunt si pedepsita? Brittnei tranti telefonul de pamant. Se duse in camera la ea si tranti usa. Se arunca pe pat. B: - Lasa-ti ca o sa vedeti voi! O sa regretati!!!!!!!! Se duse in baie si lua in mana o sticla cu o substanta ciudata. B: - Sa vedem daca o sa mai aveti de cine sa va bateti joc! Ring!Ring! B: - A da?! Asta inseamna ca ma vezi…foarte bine! Brittnei bau substanta si in cateva secunde cazu la pamnat.
Cand se trezi era intr-o incapere alba si in fata ei aparu mama sa. B: - Mama? Mama!!!!!!!!! M: - Da scumpo, eu sunt. B: - Mama, imi pare rau, imi pare nespus de rau. M: - De ce? B: - Pt ce ti-am facut. M: - Sa nu te mai aud niciodata spunand asta. Tu nu ai nici o vina. Cand te-ai nascut a fost cea mai fericita zi din viata mea chiar daca pentru asta a trebuit sa platesc cu propria mea viata. Am facut-o pentru ca tu sa traiesti si sa te vad fericita. B: - Dar nu sunt…toti ma urasc! Nu mai am nici un prieten! M: - Esti sigura? B: - Foarte! Toti m-au tradat. Au stat cu mine doar pt ca eu eram cu Mett…. M: - Poate s-au inselat. Poate isi vor da seama se greseala. B: - NU! Nu o vor face. M: - Nu vei stii niciodata dak tu iti doresti sa mori. B: - Ba da. Asa voi afla adevarul. M: - Da insa chiar daca o vei face nu vei mai putea reveni printre ei. Spunand astea mama sa disparu. X: - Brittnei! Brittnei! Brittnei te rog trezeste-te! Brittnei auzea o voce venind din sptaele ei. Se intoarse. X: - Te rog Brittnei. Deschide ochii! Trezeste-te!
Brittnei se trezi. Era la spital, iar Bill era langa ea, o tinea de mana. Bi: - Brittnei!!!!!!!! B: - Bill?…Ce? Ce s-a intamplat? Bill ii dadu drumul si facu o fata seriasa. Se ridica de pe scaun si se duse langa fereastra. Bi: - Ai facut o prostie! O mare prostie? B: - Ce? Bi: - Ai baut o substanta foarte toxica. Erau sanse sa nu te mai trezesti. In acel moment doctorul intra pe usa. Avea privirea in pamant. D: - Am o veste buna si una proasta. Pe care vreti sa o auziti mai intai? B: - Cea buna…. Bi: - Pe cea proasta! D: - OK…vestea proasta e ca…ca… Bi: - Calmati-va si spuneti o data! D: - Substanta a fost extrem de toxica si i-a afectat organismul foarte mult, ma tem ca va mai avea de trait maxim 24 de ore. B: - Poftim??? Lui Brittnei ii dadura lacrimile. Bill ramase la fel de calm sau cer putin asa parea. Brittnei il privi printre lacrimi. Nu facuse nici un gest, nu spuse nici un cuvant… Bi: - Si vestea buna? D: - Exista un medicament. Brittnei se opri din plans. Bi: - Ce fel de medicament? D: - O planta, insa creste foarte departe de aici. Bi: - Unde mai exact? D: - In Australia! Bi: - Multumesc. Buna ziua! Bill pleca. Brittnei se uita la doctor cu lacrimi in ochi iar el o privea nedumerit. De ce a plecat Bill asa? Fara sa zica nimic? B: - Am sa mor? Spuse cu o voce tremurata. Doctorul pleca privirea si iesi. „Stiam ca nu tine catusi de putin la mine…a iesit si nu a spus nimic, prefera sa mor. Cred ca sunt doar o bataie de cap pentru el. Macar daca r fi fost langa mine…sa ma tina in brate…aproape de pieptul lui…Stai putin! Yo am zis asta? De ce as vrea asa ceva?…dar cred ca e atat de bine in bratele lui. Are mainile asa calde…Las-o balta nici nu stiu de e ma gandesc la asa ceva…E doar un nesimtit!!!!!!!” „Si despre asa zisi mei prieteni ce sa mai zic…nu a venit nimeni sa ma vada…macar daca mai am o zi de trait as fi vrut sa mi-o petrec langa prieteni, sa radem, sa glumim…sau poate sa mi-o petrec cu Mett…Ce n-as da sa vina la mine si sa isi ceara iertare…sa stam toata ziua impreuna si sa mor la el in brate…nu as mai simti durerea…Dar cui ii pasa de ce vreau eu? Eu sunt doar o criminala care si-a omorat parintii si care nici prietenii nu si i-a putut tine aproape. Ce drept am eu la fericire? Ce drept am eu la viata? Cred ca asa este cel mai bine…pt toata lumea” Cred ca asa este cel mai bine…pt toata lumea” Orele treceau si Brttnei statea si se gandea. Se obisnuise cu gandul ca va muri, ca nu va mai rani pe nimeni. Cineva batu la usa. B: - Da? Deschise usa. Era Mett. M: - Buna Brit! B: - Mett…De ce ai venit? M: - Sa vad ce faci. B: - Sunt bine…multumesc…. M: - Tot asa te porti cu mine? B: - Dupa tot ce mi-ai facut cum ai vrea sa ma port? M: - Stii ce? Cred ca iti meritii soarta…pe bune…nu esti buna de nimic pe lumea asta. B: - Mett…? M: - Nici macar sa saruti nu stii sa nu mai zic ca la pat…adik stai asa ca nu ai facut-o…a da…imi amintesc ti-a fost frica…ai crezut ca te mancam. Mett incepu sa rada. Birttnei incerca sa para furioasa, dar nu putut, izbucni in plans. M: - Plangi ca numai la asta esti buna. Toata viata numai asta ai facut. Ai stat si ai palns! Pe cand Kelly….mama…mama…ce bucatica…ce bine a fost cu ea… Brittnei il asculta si plangea. Se uita la el. Parea atat de satisfacut. B: - De ce esti atat de fericit? De ce vrei atat de mult sa mor? M: - Pt ca atunci Kelly va fi a mea. B: - Ce vrei sa spui? M: - Kelly nu vrea sa fie cu mine pt ca se gandeste la tine. Deci daca tu vei muri atunci nimic nu ne va desparti. B: - Cum adik se gandeste la mine? M: - Vad ca esti si proasta. Hai sa iti explic. Eram intr-o seara cu ea la club. Si am inceput sa ne sarutam, pana ai aparut tu. Nu stiu unde te duceai sau ce faceai dar Kely te-a vazut si nu i-a mai pasat de mine. Mi-a dat o palma si a plecat. De aia vreau sa mori! Ca sa fiu cu ea! B: - Mett, esti nebun! Iesi afara! Iesi! M: - Oricum nu mai am motiv sa vorbesc cu mortii. Mett iesi razand. Dupa cateva minute Brittnei se ridica din pat. Vroia sa mearga pana la baie. Pe hol o vazu pe Kelly. Statea pe un scaun si dormea. B: - Kelly? K: - Ce? Ce? Brittnei… B: - Ce faci ? K: - Cred ca am atipit… B: - De cat timp esti aici? K: - Am venit aseara cu Bill. B: - Si de ce nu ai intrat? K: - Stiam ca inca mai esti suparata pe mine. Nu am vrut sa ne certam si acum. B: - Kelly…. Brittnei o lua in brate. B: - Imi pare rau…Mett mi-a spus totul! K: - Mett? B: - Aha…ma rog in felul lui…dar am inteles. K: - Brit mie imi pare rau. Nu treuie sa ies cu bou ala sau cel putin trebuia sa iti spun. B: - Nu-i nimic. Esti prietena mea si orice mi-ai face te-as ierta. K: - Multumesc, prietena. B: - Kelly, trebuie sa iti spune ceva? Brittnei pleca privirea. K: - Ce e? Ce s-a intamplat? B: - Eu…nu mai am mult de trait… Kelly o privi nedumerita, aproape ca ii venea sa rada. K: - Ce vrei sa spui prostuto? Ai abia 16 ani! B: - Da si doar 24 de ore de trait pe acest pamant. Kelly e ultima mea zi din viata. K: - Ce? Brittnei ti-ai perdut memoria? Ce e cu tine? B: - Substanta a fost prea toxica…si in plus…e doar vina mea…eu am vrut sa ma sinucid! K: - Cum? Ai innebunit? Si nu exista nici un tratament? Un leac, ceva… B: - Este o planta…care creste… K: - Unde? Pot sa fac rost de ea? B: - In Australia! K: - Australia??? OMG, nu se poate! Imi e imposibil sa ajung acolo… B: - Si mie…cel putin in 24 de ore nu am sa reusesc niciodata… K: - Si Bill? Unde e? B: - Nu stiu…Si nici nu-mi pasa! K: - Ha?? B: - Nici nu i-a pasat de mine…Lui Brittnei ii cazu o lacrima…a plecat pur si simplu… K: - Nu e adevarat. Sunt sigura ca a avut un motiv ca sa plece! B: - Da…nu ii pasa de mine. Oricum il inteleg…cui ii pasa de mine? Si de ce sa ii pese…sunt doar o CRIMINALA care a ajuns sa se omoare singura! K: - Brittnei! Brittnei cazu in genunchi tinandu-se de burta. K: - Brittnei?! Brittnei?! Doctor!!!!!! Docotorul o puse pe Brittnei in pat si ii facu un control. K: - Ce se intampla? Ce a fost asta? D: - Am facut tot ce am putut pana acum, insa otrava incepe sa isi face efectul! K: - Poftim? Adik nu mai puteti face nimic? Un spital asa de mare si nimeni nu poate face nimic?!!! D: - Domnisoara, va rog frumos sa va calmati! K: - Prietena mea poate sa moara din clipa in clipa si tu imi spui sa ma calmez?!!!!!! D: - Fara acel medicament, ma tem ca nu putem face nimic!
K: - Si ce Dumnezeu are buruiana asta de creste doar in Australia? D: - E o planta specifica climei si… K: - Si de ce nu esti si aici in spitalul asta? D: - Pentru ca nu am mai avut asa un caz! Kelly se intoarse si pleca. Se duse la o sala de internet din apropiere si incepu sa caute date despre aceasta planta misterioasa. Era deja ora 21. Kelly era presata de timp si inca nu gasise nimic. K: - Gata m-am saturat! Puse mana pe telefon si il suna pe Bill. K: - Unde naiba esti? Bi: - Poftim? Domnisoara va rog mai intai sa va prezentati si sa nu mai tipati la mine! K: - Auzi domnu politete in persoana, macar un lucru stiu si eu, sunt mai mare decat tine asa ca respecta-ma! Bi: - Dak primesc respect, raspund cu respect! K: - Mai ma jur ca dak ai fi in fata mea te-as lua la pumnii!!!!!!! Acum zi-mi unde naiba esti? Bi: - Va rog sa va calmati, apoi putem avea o discutie civilizata! K: - Mai intelege ca imi pierd rabdarea. Kelly incerca sa se calmeze. K: - Te rog frumos, zi-mi unde esti? Bi: - Asa mai merege. Sunt intr-un loc indepartat. Dar de ce ma cauti? S-a intamplat ceva? K: - Se intampla ca Brittnei e in spital cu o intoxicatie foarte mare si tu nu faci nimic! Bi: - Ba fac mai mult decat tine, cel putin eu nu deranjez oamenii din lucru si nu tip la ei. K: - Auzi dar tu esti chiar un mare nesimtit! Bi: - Te rog, nu ma jigni. K: - Brittnei avea dreptate, nu iti pasa de ea! Esti doar un ticalos! Bi: - Te org sa te calmezi… Kelly inchise telefonul. Se intoarse inapoi la spital. Era ora 23:30. Il vazu pe doctor. K: - Doctore! D: - Ai gasit ceva? K: - Absolut nimic. Pe internet nu este nici o informatie despre aceasta mistica planta. Brittnei, cum e? D: - I-am dat calmante si cred ca se simte mai bine insa nu stiu ce sa zic, este ora 23:30 dak in 30 de minute nu primeste medicamentul… K: - Dar de unde sa il luam??? D: - Colegii mei cauta acum, am dat mii de telefonae si pe la alte spitale…Nu aveam ce afce mai multe de atat. Kelly intra in camera lui Brittnei. K: - Brit!… B: - Kelly? Brittnei deschise incet ochii. K: - Cum te mai simti? B: - De parca as avea o solutie toxica in mine… K: - Brit…de ce a trebuit sa faci asta? B: - Pt ca…pt ca…nu imi mai suport viata…cred ca si voua va va fi mai bine fara mine… K: - Sa nu mai indraznesti sa mai spui asta ca jur ca te plesnesc!!!! Brittnei ramase uimita. Kelly nu mai tipase niciodata la ea. B: - N-ai sa intelegi niciodata cum ma simt eu…fara parinti, fara prietenii…fara nimic…e groaznic, nu doresc la nimeni asa ceva. K: - Dar totul ar fi putut fi altfel, viata ta e abia la inceput, de ce a trebuit sa ti-o sfarsesti inainte de vreme? B: - Va fi bine, o sa vezi. Brittnei se simtea din ce in ce mai rau si asta se vedea. Kelly se uita diseperata la ceas : 23:45. Timpul zbura si nu il mai putea intoarce. Viata lui Brittnei era pe sfarsite si se vdea ca nu mai era nici osperanta. B: - Adio Kelly, ai fost singura mea prietena. K: - Sa nu indraznesti sa ma lasi singura. Nu renunta sa lupti! B: - Ce…ce rost are? K: - Le dai satisfactie dusmanilor, si nu trebuie. Continua sa lupti! Sa infrunti orice, chiar si moartea! Demonstreaza ca esti mai puternica ca ei… B: - Nu…nu pot… K: - Ba da, trebuie sa te susti singura nu sa te omori. Lasa amintirile deoparte,m uita-le, concentreaza-te pe viitor! Brittnei parea tot mai pierduta. Ii era din ce in ce mai greu sa tina ochii deschisi. K: - Lupta! Lupta. .. Kelly se uita la ceas 23:55 K: - OMG! Nu… B: - Kelly… K: - Da… B: - Spune-i lui Bill…dak il mai vezi…ca dak el nu ma apreciat niciodata…yo…am…am…tinut foate mult la el… K: - Brittnei…o sa ii spui chiar tu..o sa vezi… B: - Spunei… Brittnei lasa capul pe o parte si inchise ochii. „23:58” K: - Nu!!!!!!! Cu un zgomot puternic usa se izbi de perete si in camera intra Bill cu o sticluta in mana. K: - Bill… Baiatul ii dadu lui Brittnei substanta ce era in sticluta apoi se aseza langa ea si o lua de mana. B: - Nu vei muri, iti jur! Kelly il privea cu ochii in lacrimi. Nu ii venea sa creda. In tot acest timp Bill a fost…in Australia!!! K: - Bill, imi pare… B: - Lasa…te iert… Doctorul intra in camera. D: - A…a…? K: - Nu, Bill i-a dat antidotul! D: - Cand, cum? Bi: - Nuconteaza, se va face bine acum? D: - Trebuie doar sa se odhineasca. Haideti sa o lasam singura. Bi: - As vrea sa mai raman putin. D: - Sigur! Docotrul si Kelly iesira din camera lasadu-l pe Bill singur cu Brittnei. Dupa cateva minute fata intredeschise ochii si il vazu. B: - Bill…? Bi: - Da, s-a intamplat ceva? B: - Cat e ceasul? Bi: - 24:15. B: - Am murit? Bi: - Dupa cum se vede nu. Brittnei era foarte fericita sa il vada pe Bill langa ea chiar daca avea acelasi chip dur si chiar daca nu intelegea cum de inca este in viata. B: - Bill? Bi: - Nu spune nimic…trebuie sa te odihnesti. Bill iesi din camera.
Dupa o saptamana Brittnei a fost externata. Cat a fost in spital Kelly a trecut pe la ea in fiecare zi, insa Bill nu ia mai facut nici o vizita. K: - Cat ma bucur ca esti in viata!!!!! B: - Da… K: - S-a intamplat ceva? Dimineata erai mai vesela. B: - Ma voi intoarce acasa? K: - Sigur, dar unde ai vrea sa ramai? B: - Nu stiu, dar acasa voi fi din nou singura. K: - Ba sigur ca nu. B: - Kelly, tu esti la facultate, ai mult de invatat nu ai timp si de mine. K: - Ba sigur ca am si in plus Bi… Brittnei o intrerupse. B: - Nu vreau sa aud de el, stii doar ca nu vine niciodata sa ma vada. Kelly se intrista. Oricat ar vrea sa o contrazica nu avea nici un argument. Brittnei avea dreptate. Nici ea nu isi putea da seama de ce Bill nu a meai fost pe la Brittnei de atata timp. K: - Vrei inghetata? B: - Aha… K: - Acum ma duc sa cumpar. In scurt timp Brittnei ajunse acasa. K: - Brit, trebuie sa plec. Te rog mult nu mai fa prostii! B: - Ok..pa! K: - Pa! Kelly pleca. Ring!Ring! B: - Alo?! Bi: - Ma bucur ca te-ai intors acasa! Acum trebuie sa discutam! B: - Bill… Bi: - Stii ca nu imi place sa ma intrerupi! Deci sa revenim, ce ai facut a fost foarte grav, ce a fost in capul tau? B: - Kelly ti-a spus ceva? Bi: - Nu e raspunsul pe care il asteptam. Si nu, nu mi-as spus nimic. Avea ceva sa imi zica? B: - Nu… Bi: - Acum poti sa imi raspunzi te rog la intrebare? B: - De ce nu ai venit sa ma vezi? Bi: - Brittnei! Nu schimba subiectul! B: - Atunci vii sa stai cu mine…? Bi: - Sunt mult prea ocupat. Sunt sigur ca te descurci si singura. Ai nevoie de ceva? B: - Nu…pa! Bi: - Pa! Brittnei era foarte nervoasa. „Cat de ocupat poate sa fie un adolescent de 18 ani??? Ce are de facut??? Tata de ce mai lasat?? De ce m-ai lasat cuiva caruia nici nu ii pasa de mine?” Brittnei incepu sa planga din nou. Se duse la calculator si intra pe net. „Hai sa vedem de ce esti asa ocupat” Intra pe google : Bill Kaulitz. „Bill Kaulitz, renumitul solist de la Tokio Hotel a tevenit tutuorele unei adolescente de 16 ani din Los Angeles. Toata lumea intreaba daca este o relatie intre ei deoarece in urma cu o saptamana, Bill a fost vazuta in Australia cautant un medicament…El a declarat ca este penru Brittnei, fata de care trebuie sa aiba grija…” B: - „Renumitul solist”…nu pot sa cred si adik sunt in viata datorita lui??? A fost pana in Australia doar pentru mine… Brittnei cobora in sufragerie. B: - Multumesc!!!! Ring!Ring! Bi: - Poftim? S-a intamplat ceva? B: - Multumesc mult! Bi: - Pentru ce? B: - Pentru ca mi-ai salvat viata! Bi: - Cu placere…ti-a spus Kelly? B: - Glumesti? Scrie peste tot! Bi: - Paparatzzi astia… Brittnei rase. Ceea ce nu mai facuse de mult. B: - De ce te porti asa cu mine? Bi: - Uite, trebuie sa plec…am sa te mai sun, pa! B: - Pa…
_______________________________________ [sey you miss me] [come and kiss me]
|
|